In anii 1932 – 1934, autoarea acestui album, era eleva la Scoala Normala de Invatatoare din Cenauți. O tanara singuratica, modesta, muncitoare.

Mereu in uniforma, mereu pe cale de a citi, de a invata ori de a coase, caci lucrul de mana era in vremea aceea ocupatia preferata a tuturor adolescentelor. Era un prilej de bucurie, de desfatare, chiar ii placea sa puna pe panza o culoare langa alta si sa-si umple sufletul de armonia lor intotdeauna noua si surprinzatoare. Prelua motivele.

Precum o cartografiere, transpunerea  motivelor  pe hartie presupunea preluarea la scara mica a formelor si corecta redare a distantelor. Lucrul acesta nu este nici el tocmai simplu, dat fiind ca panza oferea reperele prin fire inghesuite, in timp ce hartia milimetrica le fixeaza prin careuri minuscule. Aici trebuie sa numeri cu mare atentie, iar dincolo sa marchezi rezultatul fara a da gres. Ana Tincu Stiurca gasea si pentru aceasta operatie resurse inepuizabile de rabdare si minutie, stiind bine ca, odata etapa desenului depasita, va veni vremea coloratului.